Mã uit in spate si vãd numa' urjume
Gunoaie fãcute numa' de noi si cenuse lãsate numa' de voi.
Cum putem sã ne schimbãm doar pentru o hârtie pe care scrie "100lei" ?
Am ajuns sã ne construim viata precum vor ei ?
Totul trebuie sã fie precum vor ei cã dacã nu, o sã le ajungem cersind.
Noi credem cã trebuie sã facem ce zic ei, nu putem face ceea ce vrem.
Chiar dacã unii sunt mai sus si altii mai jos totusi diferenta este mare.
Ei sunt cei care ne fac nefericiti
Cei care o sã ne facã urjume in urma lor chiar dacã o fac neintentionat.
Dar cum sã se punã ei in locul nostru dacã ei nu se uitã nici in oglindã de teamã ?
Pentru cã ei stiu cã ceea ce au fãcut odatã a fost o mare gresealã.
Ei incã crede cã sântem trecutul lor iar noi credem cã ei sunt viitoru' nostru.
Astãzi totu' e schimbat ei nu sau maturizat, insã noi da !
Din ce în ce crestem mai mult.
Si nu de mult tecnologia ia lãsat pe "mute".
Urmãtoarea generatie nu e ceea ce-i priveste pe ei
Noi suntem cei importanti.
Jucãm rolul principal in acest teatru deprimant.
